comitentă
/ko.mi'ten.tə/Etimologie
Din comitent.
Definiții
- persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comitentă | comitente |
| genitiv-dativ | comitentei | comitentelor |
| vocativ | comitento | comitentelor |
| articulat | comitenta | comitentele |