← înapoi la căutare

comitent

/ko.mi'tent/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din italiană committente < latină commitens, commitentis.

Definiții

  1. persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomitentcomitenți
genitiv-dativcomitentuluicomitenților
vocativcomitentulecomitenților
articulatcomitentulcomitenții

comitentul

/ko.miˈten.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din comitent.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru comitent.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică