comisar
/ko.miˈsar/Etimologie
Din latină commissarius (secolul XVII) și modern din franceză commissaire (din rusă комиссар (komissar), după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în română mai înainte ca în rusă). Forma macedoromână cumisar, din italiană commessario, prin intermediul neogreacă ϰουμεσάρις (koumesáris).
Definiții
- (în vechea organizare administrativă a țării) ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție.
- persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comisar | comisari |
| genitiv-dativ | comisarului | comisarilor |
| vocativ | comisarule | comisarilor |
| articulat | comisarul | comisarii |