comis
/'ko.mis/Etimologie
Din neogreacă κωμισ (kómis).
Definiții
- mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comis | comiși |
| genitiv-dativ | comisului | comișilor |
| vocativ | comisule | comișilor |
| articulat | comisul | comișii |