← înapoi la căutare

combinorul

/kom.biˈno.rul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din combinor.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru combinor.

combinor

/kom.bi'nor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a combina + sufixul -or.

Definiții

  1. organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcombinorcombinoare
genitiv-dativcombinoruluicombinoarelor
vocativcombinorulecombinoarelor
articulatcombinorulcombinoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică