combinor
/kom.bi'nor/Etimologie
Din a combina + sufixul -or.
Definiții
- organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | combinor | combinoare |
| genitiv-dativ | combinorului | combinoarelor |
| vocativ | combinorule | combinoarelor |
| articulat | combinorul | combinoarele |