combineră
/kom.bi'ne.rə/Etimologie
Din combiner.
Definiții
- muncitoare calificată care manevrează o combină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | combineră | combinere |
| genitiv-dativ | combinerei | combinerelor |
| vocativ | combinero | combinerelor |
| articulat | combinera | combinerele |