verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză combiner < latină combinare.
Definiții
- (v.tranz.) a îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite.
- (v.tranz.) (fam.) a plănui, a chibzui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | combina | combinau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Definiții
- probă sportivă complexă (de schi).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | combinată | combinate |
| genitiv-dativ | combinatei | combinatelor |
| vocativ | combinato | combinatelor |
| articulat | combinata | combinatele |