combinator
/kom.bi.naˈtor/Etimologie
Din franceză combinateur. Confer rusă комбинатор (kombinator).
Definiții
- care combină, care determină o combinație.
Din franceză combinateur. Confer rusă комбинатор (kombinator).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | combinator | combinatoare |
| genitiv-dativ | combinatorului | combinatoarelor |
| vocativ | combinatorule | combinatoarelor |
| articulat | combinatorul | combinatoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică