combinator
/kom.bi.naˈtor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | combinator | combinatoare |
| genitiv-dativ | combinatorului | combinatoarelor |
| vocativ | combinatorule | combinatoarelor |
| articulat | combinatorul | combinatoarele |
combinator
/kom.bi.naˈtor/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză combinateur. Confer rusă комбинатор (kombinator).
Definiții
- care combină, care determină o combinație.