verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză combiner < latină combinare.
Definiții
- (v.tranz.) a îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite.
- (v.tranz.) (fam.) a plănui, a chibzui.
- (v.tranz. și refl.) a (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanțe) printr-o reacție chimică, dând naștere unei substanțe compuse.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | combina | combinau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză combinat. Confer rusă комбинат (kombinat).
Definiții
- mare complex productiv care reunește mai multe întreprinderi industriale și în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | combinat | combinate |
| genitiv-dativ | combinatului | combinatelor |
| vocativ | combinatule | combinatelor |
| articulat | combinatul | combinatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a combina. Confer franceză combiné.
Definiții
- care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinație.
- (spec.) (chim.; despre substanțe) compus.