combinagiu
/kom.bi.naˈʤiw/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a combina + sufixul -giu.
Definiții
- (peior.) persoană care face tot felul de combinații (necinstite).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | combinagiu | combinagii |
| genitiv-dativ | combinagiului | combinagiilor |
| vocativ | combinagiule | combinagiilor |
| articulat | combinagiul | combinagiii |
combinagiul
/kom.bi.naˈʤi.ul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din combinagiu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru combinagiu.