combinație
/kom.bi'na.ʦi.e/Etimologie
Din latină combinatio, combinationis.
Definiții
- îmbinare, reunire, combinare.
- (fam.) aranjament, plan; calcul.
- reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | combinație | combinații |
| genitiv-dativ | combinației | combinațiilor |
| vocativ | combinație | combinațiilor |
| articulat | combinația | combinațiile |