← înapoi la căutare

comarnicul

/koˈmar.ni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din comarnic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru comarnic.

comarnic

/koˈmar.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din bulgară комарник (komarnik, „cabană”) (Weigand, Jb. XVI, 223; DAR); cuvânt care provine din latină camera, și despre care Giuglea, Dacor., III, 332, presupune că a fost împrumutat din română și dat înapoi acestuia, cu modificările fonetice proprii bulgarei. Ruteană komarnyk provine din română (Candrea, Elemente, 402). Varianta provine din sârbo-croată komornik (Candrea).

Definiții

  1. colibă mică în care locuiesc ciobanii la stână; umbrar pentru ciobani.
  2. adăpost la stână care servește la păstrarea și la uscarea cașului.
  3. poliță, scândură sau leasă de nuiele pe care se pune cașul la uscat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcomarniccomarnice
genitiv-dativcomarniculuicomarnicelor
vocativcomarniculecomarnicelor
articulatcomarniculcomarnicele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică