verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză commanditer.
Definiții
- (v.tranz.) a participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | comandita | comanditau |
comanditat
/ko.man.di'tat/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din a comandita.
Definiții
- (în economia capitalistă) care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății.
comanditat
/ko.man.di'tat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- (în economia capitalistă) persoană sau întreprindere care se asociază la câștig și la pierdere cu comanditarul și răspunde nelimitat față de creditori pentru capitalul societății.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comanditat | comanditați |
| genitiv-dativ | comanditatului | comanditaților |
| vocativ | comanditatule | comanditaților |
| articulat | comanditatul | comanditații |