comanditar
/ko.man.di'tar/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză commanditaire.
Definiții
- (în economia capitalistă) persoană care comanditează sau, (p.ext.), finanțează.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comanditar | comanditari |
| genitiv-dativ | comanditarului | comanditarilor |
| vocativ | comanditarule | comanditarilor |
| articulat | comanditarul | comanditarii |
comanditarul
/ko.man.diˈta.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din comanditar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru comanditar.