comanditară
/ko.man.di'ta.rə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din comanditar.
Definiții
- (în economia capitalistă) persoană care comanditează sau, (p.ext.), finanțează.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comanditară | comanditare |
| genitiv-dativ | comanditarei | comanditarelor |
| vocativ | comanditaro | comanditarelor |
| articulat | comanditara | comanditarele |
comanditare
/ko.man.di'ta.re/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a comandita.
Definiții
- acțiunea de a comandita.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comanditare | comanditări |
| genitiv-dativ | comanditării | comanditărilor |
| vocativ | comanditare | comanditărilor |
| articulat | comanditarea | comanditările |