verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză commanditer.
Definiții
- (v.tranz.) a participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | comandita | comanditau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză commandite.
Definiții
- contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | comandită | comandite |
| genitiv-dativ | comanditei | comanditelor |
| vocativ | comandită | comanditelor |
| articulat | comandita | comanditele |