comandament
/ko.man.da'ment/Etimologie
Din franceză commandement.
Definiții
- organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare.
- loc unde este instalat acest organ.
- (fig.) precept, poruncă, regulă, normă.
- (jur.) act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | comandament | comandamente |
| genitiv-dativ | comandamentului | comandamentelor |
| vocativ | comandamentule | comandamentelor |
| articulat | comandamentul | comandamentele |