colțar
/kol'ʦar/Etimologie
Din colț + sufixul -ar.
Definiții
- poliță așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei.
- (reg.) sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colțul unei camere.
- piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi așezate în unghi drept, utilizată la consolidarea și la protejarea unor îmbinări de colț.
- echer.
- calibru folosit la controlul înălțimii literelor tipografice.
- element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colțului unui chenar.
- ramă metalică prevăzută cu cuie lungi și ascuțite, care se atașează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheață, pe bușteni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colțar | colțare |
| genitiv-dativ | colțarului | colțarelor |
| vocativ | colțarule | colțarelor |
| articulat | colțarul | colțarele |