← înapoi la căutare

colăcări

/ko.lə.kə'ri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din colăcar.

Definiții

  1. (v.intranz.) (pop.) a rosti orația de nuntà (în calitate de colăcar).

Declinare

CazSingularPlural
verbcolăcăreacolăcăreau

colăcar

/ko.lə'kar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din colac + sufixul -ar.

Definiții

  1. (pop.) fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcolăcarcolăcari
genitiv-dativcolăcaruluicolăcarilor
vocativcolăcarulecolăcarilor
articulatcolăcarulcolăcarii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică