coltucul
/kolˈtu.kul/Etimologie
Din coltuc.
Definiții
- forma de singular articulat pentru coltuc.
Din coltuc.
Din turcă koltuk („braț, cot, colț”) (Cihac, II, 569; Șeineanu, II, 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coltuc | coltucuri |
| genitiv-dativ | coltucului | coltucurilor |
| vocativ | coltucule | coltucurilor |
| articulat | coltucul | coltucurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică