← înapoi la căutare

colontitlul

/ko.lonˈti.tlul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din colontitlu.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru colontitlu.

colontitlu

/ko.lon'ti.tlu/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză colonne-titre.

Definiții

  1. rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcolontitlucolontitluri
genitiv-dativcolontitluluicolontitlurilor
vocativcolontitlulecolontitlurilor
articulatcolontitlulcolontitlurile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică