colon
/ko'lon/Etimologie
Din franceză colon < latină colonus.
Definiții
- (în imperiul roman și în evul mediu în europa) muncitor agricol care, inițial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă și să presteze corvezi.
- (înv.) colonist.
- parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică.
- unitate bănească în Costa Rica și în Salvador.
- porțiune a intestinului gros care se găsește între cec și rect.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colon | coloni |
| genitiv-dativ | colonului | colonilor |
| vocativ | colonule | colonilor |
| articulat | colonul | colonii |