colofoniu
/ko.loˈfo.nju/Etimologie
Din neogreacă κολοφωνιον (kolofónion), germană Kolophonium.
Definiții
- reziduu de culoare galbenă-roșcată obținut după îndepărtarea terebentinei din rășina de conifere, folosit în industria hârtiei, a lacurilor, a cauciucului etc.; sacâz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colofoniu | — |
| genitiv-dativ | colofoniului | — |
| vocativ | colofoniule | — |
| articulat | colofoniul | — |