colocatar
/ko.lo.ka'tar/Etimologie
Din franceză colocataire.
Definiții
- persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colocatar | colocatari |
| genitiv-dativ | colocatarului | colocatarilor |
| vocativ | colocatarule | colocatarilor |
| articulat | colocatarul | colocatarii |