colniță
/'kol.ni.ʦə/Etimologie
Din sârbocroată kolnica.
Definiții
- (reg.) adăpost pentru oi sau pentru vite, construit din nuiele și acoperit cu paie; șură, șopron.
- (reg.) deal mic, delușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colniță | colnițe |
| genitiv-dativ | colniței | colnițelor |
| vocativ | colniță | colnițelor |
| articulat | colnița | colnițele |