colnicul
/kolˈni.kul/Etimologie
Din colnic.
Definiții
- forma de singular articulat pentru colnic.
Din colnic.
Din bulgară колник (kolnik), sârbo-croată kolnik („drum de țară), drum de care” < cola („car”), la fel cum latină carraria („cărare”) < carrum („car”) (Scriban, DEX, MDA).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colnic | colnice |
| genitiv-dativ | colnicului | colnicelor |
| vocativ | colnicule | colnicelor |
| articulat | colnicul | colnicele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică