colnic
/kolˈnik/Etimologie
Din bulgară колник (kolnik), sârbo-croată kolnik („drum de țară), drum de care” < cola („car”), la fel cum latină carraria („cărare”) < carrum („car”) (Scriban, DEX, MDA).
Definiții
- colină.
- drum îngust care trece peste un deal sau prin pădure.
- loc mic, în pădure, lipsit de arbori; luminiș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colnic | colnice |
| genitiv-dativ | colnicului | colnicelor |
| vocativ | colnicule | colnicelor |
| articulat | colnicul | colnicele |