colmatare
/kol.ma'ta.re/Etimologie
Din franceză colmatage.
Definiții
- (tehn.) astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui.
- fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc.
- depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colmatare | colmatări |
| genitiv-dativ | colmatării | colmatărilor |
| vocativ | colmatare | colmatărilor |
| articulat | colmatarea | colmatările |