colind
/koˈlind/Etimologie
Derivat regresiv din verbul a colinda.
Definiții
- faptul de a colinda.
- obiceiul de a colinda.
- (muz.) cântec tradițional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulți) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun.
- umblet din loc în loc, întrerupt de popasuri.
Exemple
- Merge cu colindul de Anul Nou.
- Un colind de Crăciun.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colind | colinde |
| genitiv-dativ | colindului | colindelor |
| vocativ | colindule | colindelor |
| articulat | colindul | colindele |
Sinonime: 1-2: colindare, colindat, (reg.) pițărău, 3: (reg.) pițărău