colimație
/ko.li'ma.ʦi.e/Etimologie
Din franceză collimation, germană Kollimation.
Definiții
- (fiz.) reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colimație | — |
| genitiv-dativ | colimației | — |
| vocativ | colimație | — |
| articulat | colimația | — |