← înapoi la căutare

colegiu

/koˈle.ʤju/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină collegium, franceză collège.

Definiții

  1. organ de conducere colectivă a ministerelor și a altor organe centrale ale administrației de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituții, care examinează și hotărăște asupra problemelor de competența acestora.
  2. colectiv de judecători cu atribuții speciale pe lângă unele organe de jurisdicție.
  3. organizație de liber-profesioniști alcătuită cu scopul de a apăra interesele profesionale ale membrilor ei.
  4. reuniune de persoane egale în funcție.
  5. (în roma antică) corp sau asociație de persoane care aveau aceeași profesiune sau demnitate.
  6. categorie electorală (în unele state) stabilită după avere sau ocupație.
  7. instituție de învățământ mediu sau superior, cu internat, în unele state.

Exemple

  • Colegiu penal.
  • Colegiu civil.
  • Colegiu disciplinar.
  • Colegiu de cardinali.
  • Colegiu preoțesc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcolegiucolegii
genitiv-dativcolegiuluicolegiilor
vocativcolegiulecolegiilor
articulatcolegiulcolegiile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică