colegialitate
/ko.le.ʤi.a.li'ta.te/Etimologie
Din colegial + sufixul -itate (după germană Kollegialität).
Definiții
- atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc.
- principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colegialitate | — |
| genitiv-dativ | colegialității | — |
| vocativ | colegialitate | — |
| articulat | colegialitatea | — |