colegatar
/ko.le.ga'tar/Etimologie
Din franceză colégataire.
Definiții
- fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colegatar | colegatari |
| genitiv-dativ | colegatarului | colegatarilor |
| vocativ | colegatarule | colegatarilor |
| articulat | colegatarul | colegatarii |