colegatară
/ko.le.ga'ta.rə/Etimologie
Din colegatar.
Definiții
- fiecare dintre persoanele care moștenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalți moștenitori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colegatară | colegatare |
| genitiv-dativ | colegatarei | colegatarelor |
| vocativ | colegataro | colegatarelor |
| articulat | colegatara | colegatarele |