colectivism
/ko.lek.tiˈvism/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză collectivisme.
Definiții
- doctrină și tip de organizare socială în care drepturile și interesele individului sunt subordonate celor ale unor colectivități sociale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | colectivism | — |
| genitiv-dativ | colectivismului | — |
| vocativ | colectivismule | — |
| articulat | colectivismul | — |
colectivismul
/ko.lek.tiˈvis.mul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din colectivism.
Definiții
- forma de singular articulat pentru colectivism.