colcăi
/kol.kə'i/Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo.
- (v.intranz.) (reg.) a clocoti; a vui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | colcăea | colcăeau |