colăcar
/ko.lə'kar/Etimologie
Din colac + sufixul -ar.
Definiții
- (pop.) fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | colăcar | colăcari |
| genitiv-dativ | colăcarului | colăcarilor |
| vocativ | colăcarule | colăcarilor |
| articulat | colăcarul | colăcarii |