coinculpat
/ko.in.kulˈpat/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză coinculpé.
Definiții
- inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | coinculpat | coinculpați |
| genitiv-dativ | coinculpatului | coinculpaților |
| vocativ | coinculpatule | coinculpaților |
| articulat | coinculpatul | coinculpații |
coinculpatul
/ko.in.kulˈpa.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din coinculpat.
Definiții
- forma de singular articulat pentru coinculpat.