cofetărie
/ko.fe.tə'ri.e/Etimologie
Din cofet (singularul învechit al lui cofeturi) + sufixul -ărie.
Definiții
- local în care se fac, se consumă și se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, înghețată etc.).
- meseria cofetarului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cofetărie | cofetării |
| genitiv-dativ | cofetăriei | cofetăriilor |
| vocativ | cofetărie | cofetăriilor |
| articulat | cofetăria | cofetăriile |