coerciție
/ko.er'ʧi.ʦi.e/Etimologie
Din franceză coercition.
Definiții
- (livr.) măsură de constrângere aplicată cuiva pentru a-l face să-și îndeplinească o obligație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coerciție | — |
| genitiv-dativ | coerciției | — |
| vocativ | coerciție | — |
| articulat | coerciția | — |