coeficientul
/ko.e.fi.ʧiˈen.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din coeficient.
Definiții
- forma de singular articulat pentru coeficient.
coeficient
/ko.e.fi.ʧi'ent/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză coefficient.
Definiții
- element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă.
- mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate.
- mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | coeficient | coeficienți |
| genitiv-dativ | coeficientului | coeficienților |
| vocativ | coeficientule | coeficienților |
| articulat | coeficientul | coeficienții |