coechipier
/ko.e.ki.pi'er/Etimologie
Din franceză coéquipier.
Definiții
- membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coechipier | coechipieri |
| genitiv-dativ | coechipierului | coechipierilor |
| vocativ | coechipierule | coechipierilor |
| articulat | coechipierul | coechipierii |