codruț
/ko'druʦ/Etimologie
Din codru + sufixul - uț.
Definiții
- codruleț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codruț | codruți |
| genitiv-dativ | codruțului | codruților |
| vocativ | codruțule | codruților |
| articulat | codruțul | codruții |
Din codru + sufixul - uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codruț | codruți |
| genitiv-dativ | codruțului | codruților |
| vocativ | codruțule | codruților |
| articulat | codruțul | codruții |
Din codruț.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică