codruleț
/ko.dru'leʦ/Etimologie
Din codru + sufixul (u)leț.
Definiții
- diminutiv al lui codru; codruț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codruleț | codrulețe |
| genitiv-dativ | codrulețului | codrulețelor |
| vocativ | codrulețule | codrulețelor |
| articulat | codrulețul | codrulețele |