codobaturi
/ko.doˈba.turʲ/Etimologie
Din codobatură.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru codobatură.
codobatură
/ko.do'ba.tu.rə/Etimologie
Din latină populară *codabattula, care provine din latină coda < cauda („coadă”) + formă a lui battuō („a bate”). Este sigur că această compunere este anterioară românei, nu numai datorită consonanței dialectelor. Confer aromână coadã-baturã, cudubaturã, cutrubatã și calabreză codivattula. În general, celelalte limbi au preferat compunere inversă: italiană batticoda, dialectul florentin batticova, occitană bateco, etc.
Definiții
- (ornit.) (Motacilla, mai ales Motacilla alba) pasăre migratoare mică, cenușie, cu coada lungă, în veșnică mișcare, care trăiește pe lângă ape.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | codobatură | codobaturi |
| genitiv-dativ | codobaturii | codobaturilor |
| vocativ | codobatură, codobaturo | codobaturilor |
| articulat | codobatura | codobaturii |
Sinonime: (ornit.) prundar, prundaș, (reg.) bâțâitoare, codalbă, codobâță, frișcă, obrăznicătură, păstorel, păstoriță, prundurel, sfredeluș, văcăriță, coadă-făloasă, jumătate-de-pasăre, ochiul-boului, pasăre-țigănească, rândunica-Domnului, (prin Transilv. și Maram.) slujnica-cucului
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică