cocuță
/ko'ku.ʦə/Etimologie
Din cocă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui cocă; fetiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cocuță | cocuțe |
| genitiv-dativ | cocuței | cocuțelor |
| vocativ | cocuță | cocuțelor |
| articulat | cocuța | cocuțele |
Din cocă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cocuță | cocuțe |
| genitiv-dativ | cocuței | cocuțelor |
| vocativ | cocuță | cocuțelor |
| articulat | cocuța | cocuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică