← înapoi la căutare

cocon

/koˈkon/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil derivare de la coc(a) („copil”), deși sufixul -on nu este prea clar (DAR înceacă să-l explice ca o formă asimilată -un). Cuvântul este învechit.

Definiții

  1. (pop.) termen de politețe care denumește un bărbat; domn.
  2. (înv. și pop.) fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte).
  3. (înv. și reg.) copil mic, abia născut, prunc.
  4. înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte; (spec.) gogoașă.
  5. înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcoconcoconi
genitiv-dativcoconuluicoconilor
vocativcoconulecoconilor
articulatcoconulcoconii

coconul

/koˈko.nul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cocon.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cocon.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică