cocher
/ˈko.ker/Etimologie
Din engleză (wood)cocker, franceză cocker.
Definiții
- rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari, lăsate în jos; câine care face parte din această rasă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cocher | cocheri |
| genitiv-dativ | cocherului | cocherilor |
| vocativ | cocherule | cocherilor |
| articulat | cocherul | cocherii |