cocător
/ko.kə'tor/Etimologie
Din a coace + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care prepară aluatul și supraveghează coptul într-o fabrică de pâine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cocător | cocători |
| genitiv-dativ | cocătorului | cocătorilor |
| vocativ | cocătorule | cocătorilor |
| articulat | cocătorul | cocătorii |